AlterMedia România

Încrede-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de puşcă la adăpost de umezeală (Oliver Cromwell)

STEAGUL UNGURESC AL ARDEALULUI

 

 

STEAGUL UNGURESC AL ARDEALULUI,

cadoul P.S.D. pentru Ungaria şi U.D.M.R. de Sfintele Sărbători de Paşti

 

În Săptămâna Mare, în loc să respecte tradiţiile strămoşeşti, de peste 10.000 de ani ale Poporului Primordial, pe Planeta Pământ, al geto-dacilor, primul popor creştin ortodox în Adevărata Ţară Sfântă, în Dacia Edenică, doi anticreştini, unul de la P.S.D. şi altul de la U.D.M.R., s-au străduit să tulbure liniştea românilor în Săptămâna Patimilor şi au anunţat că, în calitatea lor de vicepremieri ai României, s-au înţeles să pregătească un proiect de lege (aşa-zisa lege a steagurilor) care să fie adoptat în Parlamentul de la Bucureşti şi pe cale de consecinţă, în peste 1.000 de localităţi din Ardeal, din Grădina Domnului, să fie arborate legal pe instituţiile publice, pe bisericile ungureşti şi pe casele ungurilor neloiali Statului Român aşa–zisul steag secuiesc, de fapt steagul unguresc al Ardealului.

Urmaşii din neamul celor care l-au batjocorit pe Fiul Domnului şi l-au răstignit, pentru că nu era din neamul lor, aflaţi acum vremelnic în conducerea Guvernului României, a P.S.D. şi U.D.M.R., îşi păstrează năravul şi intenţionează să continue batjocora la adresa Poporului Român, Adevăratul Popor ales de Bunul Dumnezeu, care trăieşte neîntrerupt de peste 12.000 de ani în Vatra Strămoşescă, în Grădina Maicii Domnului, aşa cum scrie pe plăcile de aur de la Sinaia aflate la Vatican (circa 200 de bucăţi) şi la Moscova (circa 300 plăci mari din aur), unde au fost duse de regii alogeni ai României, Carol al II-lea şi Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen.

Acest demers legislativ al U.D.M.R., în Parlamentul de la Bucureşti şi nu în cel de la Budapesta, se doreşte a fi un pas premergător obţinerii autonomiei teritoriale a Ardealului prin Diktatul de la Bruxelles, pregătit pentru sfârşitul anului 2014.

În vederea aplicării principiului autodeterminării popoarelor, după modelul Kosovo şi Crimeea, pe lângă acordarea în continuare de către Ungaria a dublei cetăţenii pentru milioane de români, care nu cunosc limba ungară, Ungaria şi U.D.M.R., cu sprijinul direct al Guvernului Ponta 2, continuă să dobândească ilegal zeci de mii de imobile (clădiri, terenuri agricole şi păduri) din Ardeal.

După ce, zilele trecute, biserica romano-catolică a dobândit, cu sprijinul instanţelor judecătoreşti, încă 10.000 de hectare de pădure în judeţul Covasna, bisericile ungureşti continuă acţiunile de evacuare a instituţiilor Statului Român din clădirile cu care au fost împroprietărite aceste biserici în mod ilegal.

Exemplificăm situaţia din Municipiul Timişoara unde clădirile a nouă licee şi colegii naţionale româneşti, la care se adaugă încă patru spitale, au fost atribuite ilegal bisericilor maghiare. După evacuarea Liceului de Artă din Timişoara urmează, după Sfintele Sărbători de Paşti, să fie evacuat Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş.

În tot Ardealul se desfăşoară în mare viteză o acţiune coordonată de la Budapesta vizând dobândirea pe căi ilegale, prin aşa-zise retrocedări, a celor mai multe clădiri, terenuri agricole şi păduri care aparţin de fapt şi de drept Poporului Român şi Statului Român.

Ofensiva Ungariei susţinută de către U.D.M.R., vizând retrocedările ilegale din Ardeal, s-a materializat, până acum, în dobândirea ilegală a 35 la sută-40 la sută din proprietăţile imobiliare din Grădina Domnului, Leagănul de formare al Poporului Român, cu cel puţin 10.000 de ani î.Hr.

La toate acestea se adaugă peste 100.000 de dosare de revendicare a altor imobile, acţiuni promovate în instanţă de către bisericile ungureşti, Statusul romano-catolic ardelean, ordinele călugăreşti maghiare, persoane juridice şi persoane fizice maghiare din România.

Cluj-Napoca, 18 aprilie 2014

Dr. Gheorghe Funar

 

Inselatoria secolului XX (51)

 

 

ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX (51)

HOLOCAUSTUL: GOGORIŢA DIABOLICĂ

Postfaţă la THE HOAX OF THE TWENTIETH CENTURY. The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry

 

Vasile I. ZĂRNESCU

Episodul anterior

Motto: „…Nu vă temeţi!

Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală

şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut“!

Matei, 10, 26

 

Diferenţa dintre „evreu“ şi „jidan“

 

În mai multe articole[1] de-ale mele[2] şi, acum, după cum aţi citit în unele note adăugate în cîteva episoade ale ÎNŞELĂCIUINII SECOLULUI XX, am precizat că noţiunea „jidani“ este forma fonetică deformată, dar istorică şi ştiinţifică, provenită din germanicul din Das Jüden. În limba română, foarte multe neologisme de origine academică latină care încep cu „j“ se pronunţă ca atare, „j“: just, justiţie, justiţiar, justiţiabil, Justinian. Sunetul semnificat de litera nemţească ü – redat în scrierile mai vechi şi prin litera „y“ – pronunţat prin diftongul „iu“, s-a aglutinat în sunetul „i“. Astfel că germanicul „Jüden“ – care în germană se pronunţă „iuden“ – a dat în româneşte pe „jidani“, consemnat ca atare şi în Dicţionarul lui Lazăr Şăineanu, care era jidan şi care nu se ruşina de acest cuvînt. De fapt, cuvîntul „jidani“ este adaptarea în limba română a cuvîntului „Jüden“, preluat în celelalte limbi cu pronunţie fonetică a scrierii, din ţările Europei Centrale şi de Est – din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Rusia etc. – de unde au venit jidanii în Ţările Române: Moldova, Transilvania şi Muntenia.Jidan-Jidov-Evreu-Lazar-Seineanu-Dictionar-Universal-Ziaristi-Online-1024x553

Diferenţierea dintre „evreu“[3] şi „jidan“ se face şi lingvistic, la fel ca în limba română, inclusiv în alte limbi: în limba franceză, „evreu“ = „hébreu“, unde sunetul „v“ a devenit „b“, de  unde şi „limba ebraică“, pentru „limba evreiască“, dar „jidan“ = „juif“; în limba spaniolă, „evreu“ = „hebreo“, dar „jidan“ = „judio“;  în limba rusă, „evreu“ = „yevrey“, dar „jidan“ = „jid“, sufixat cu -ov (jidov, preluat şi în limba română!); în limba italiană, „evreu“ = „ebreo“; în limba engleză, „jidan“ = „jew“;  în limba germană, „jidan“ = „Jüde“; etc. Aşadar, în limbile engleză şi germană, pentru „evreu“ nici nu există varianta europeană şi biblică „evreu“, „hébreu“, ci doar „jidan“ = jew, Jüde! Şi aceasta, deoarece Marea Britanie şi Germania, fiind mai îndepărtate de Palestina, evreii nu prea au ajuns acolo, ci doar jidanii, veniţi din Europa de Est: din Rusia, Polonia (Galiţia), Cehoslovacia (Boemia-Moravia), Ungaria.
Continue reading

Holocaustul: gogorita diabolica

 

 

HOLOCAUSTUL: GOGORIŢA DIABOLICĂ

Postfaţă la THE HOAX OF THE TWENTIETH CENTURY. The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry

 

Vasile I. ZĂRNESCU

Episodul anterior

Motto: „…Nu vă temeţi!

Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală

şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut“!

Matei, 10, 26

 

 

Diferenţa dintre „evreu“ şi „jidan“

 

În mai multe articole de-ale mele şi, acum, după cum aţi citit în unele note adăugate în cîteva episoade ale ÎNŞELĂCIUINII SECOLULUI XX, am precizat că noţiunea „jidani“ este forma fonetică deformată, dar istorică şi ştiinţifică, provenită din germanicul din Das Jüden. În limba română, foarte multe neologisme de origine academică latină care încep cu „j“ se pronunţă ca atare, „j“: just, justiţie, justiţiar, justiţiabil, Justinian. Sunetul semnificat de litera nemţească ü – redat în scrierile mai vechi şi prin litera „y“ – pronunţat prin diftongul „iu“, s-a aglutinat în sunetul „i“. Astfel că germanicul „Jüden“ – care în germană se pronunţă „iuden“ – a dat în româneşte pe „jidani“, consemnat ca atare şi în Dicţionarul lui Lazăr Şeineanu, care era jidan şi care nu se ruşina de acest cuvînt. De fapt, cuvîntul „jidani“ este adaptarea în limba română a cuvîntului „Jüden“, preluat în celelalte limbi cu pronunţie fonetică a scrierii, din ţările Europei Centrale şi de Est – din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Rusia etc. – de unde au venit jidanii în Ţările Române: Moldova, Transilvania şi Muntenia.Jidan-Jidov-Evreu-Lazar-Seineanu-Dictionar-Universal-Ziaristi-Online-1024x553

Diferenţierea dintre „evreu“ şi „jidan“ se face şi lingvistic, la fel ca în limba română, inclusiv în alte limbi: în limba franceză, „evreu“ = „hébreu“, unde sunetul „v“ a devenit „b“, de  unde şi „limba ebraică“, pentru „limba evreiască“, dar „jidan“ = „juif“; în limba spaniolă, „evreu“ = „hebreo“, dar „jidan“ = „judio“;  în limba rusă, „evreu“ = „yevrey“, dar „jidan“ = „jid“, sufixat cu -ov (jidov, preluat şi în limba română!); în limba italiană, „evreu“ = „ebreo“; în limba engleză, „jidan“ = „jew“;  în limba germană, „jidan“ = „Jüde“; etc. Aşadar, în limbile engleză şi germană, pentru „evreu“ nici nu există varianta europeană şi biblică „evreu“, „hébreu“, ci doar „jidan“ = jew, Jüde! Şi aceasta, deoarece Marea Britanie şi Germania, fiind mai îndepărtate de Palestina, evreii nu prea au ajuns acolo, ci doar jidanii, veniţi din Europa de Est: din Rusia, Polonia (Galiţia), Cehoslovacia (Boemia-Moravia), Ungaria.
Continue reading

Inselatoria secolului XX (50)

A.R. BUTZ - The Hoax coperti

 

 

ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX (50)

ARTHUR ROBERT BUTZ

Episodul anterior

 

BIBLIOGRAFIA GENERALĂ

După ediţia americană din 2003

 

References

 

Arthur R. Butz, THE HOAX OF THE TWENTIETH CENTURY. The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry, Theses & Dissertations Press, PO Box 257768, Chicago, Illinois 60625, September 2003, pag. 484-491.

 

1. Actes et documents du Saint Siège relatifs à la seconde guerre mondiale, 11 vols., Libreria Editrice Vaticana, Vatican City, 1967-1974.

2. Stephen E. Ambrose, ed., Handbook On German Military Forces, Louisiana State Univ. Press, Baton Rouge, 1990.

3. L. S. Amery, general editor, The Times History of the War in South Africa, 7 vols., Sampson Low, Marston & Co., London, 1907 (vol. 5), 1909 (vol. 6).

4. Burton C. Andrus, I Was the Nuremberg Jailer, Coward-McCann, New York, 1969.

5. Anonymous (David L. Hoggan), The Myth of the Six Million, Noontide Press, Los Angeles, 1969.

6. Jacob Apenszlak, ed., The Black Book of Polish Jewry, American Federation for Polish Jews, 1943.

7. Austin J. App, The Six Million Swindle, Boniface Press, 8207 Flower Ave., Takoma Park, Md. 20012. 1973.

8. Hannah Arendt, Eichmann in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil, Viking, New York, 1963 (revised and enlarged edition in 1964).
Continue reading

Inselatoria secolului XX (49)

 

ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX (49)

ARTHUR ROBERT BUTZ

Episodul anterior

 

SUPLIMENT C (2)

Vergasungskeller sau „Pivniţa de gazare“

 

În Înşelătoria secolului XX am examinat un document citat adesea, datat 29 ianuarie 1943, în care Karl Bischoff, şeful departamentului construcţii Auschwitz, raporta lui Hans Kammler, şeful Serviciului tehnic S.S. Berlin, starea de funcţionare a crematoriului II:

„Crematoriul II a fost terminat – cu excepţia câtorva lucrări secundare – prin folosirea tuturor forţelor disponibile, în ciuda nenumăratelor dificultăţi şi a gerului, prin echipe de 24 de ore. Focul s-a aprins în prezenţa inginerului Prüfer, reprezentantul furnizorului, firma Topf und Söhne din Erfurt. Totul funcţionează foarte satisfăcător. Cofrajul tavanului din beton al pivniţei, folosită ca morgă (Leichenkeller), nu a fost încă ridicat, din cauza gerului. Nu este, însă, foarte important întrucât camera de gaz [Vergasungskeller] poate fi utilizată în acest scop“23 (…).

În cartea lui, Pressac scrie că interpretarea mea a termenului de Vergasungskeller, „deşi perfectă în formă literară, nu are nici o valoare din punct de vedere tehnic“24. Termenul de Vergasungskeller, din acest document din 1943, este interpretat de Pressac ca desemnând o cameră de gazare pentru omucidere, clasând-o pe primul loc în lista sa de 39 de „urme criminale“ de gazare la Auschwitz25. Astăzi aş spune că, deşi traducerea mea este exactă din punct de vedere tehnic, Pressac a arătat că, în acest caz, interpretarea mea nu era corectă. Totuşi, interpretarea dată de el este la fel de incorectă, după cum o arată elementele pe care le reproduce el însuşi. Această chestiune de detaliu trebuie examinată mai îndeaproape26.
Continue reading

Dan Vizanti despre IAR 80 si batalia din 10 iunie 1944

 

Dan Vizanti despre IAR 80 şi bătălia din 10 iunie 1944

 

(…) În calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare (cod „Paris“), care avea drept misiune apărarea Bucureştiului şi a zonei petrolifere Ploieşti în perioada bombardamentelor americane de până la 23 august 1944, consider, ca participant direct la aceste evenimente, că sunt îndreptăţit să aduc mărturii asupra acestei perioade şi să prezint activitatea deosebit de importantă, dar prea puţin cunoscută, a aviaţiei române.

Lupta prodigioasă şi extrem de dificilă a unei armate care, în timpul aceluiaşi conflict, a luptat la început împotriva U.R.S.S. la Est, contra anglo-americanilor în interior, iar la sfârşit, contra Germaniei la Vest. În paginile care urmează nu ne vom referi decât la lupta Aviaţiei Romane împotriva forţelor britanice şi americane.

Pentru a clarifica problema, se cuvine sa amintesc, astfel, câteva cifre aproximative:

România a intrat în război pe 22 iunie 1941 cu peste 2.500 avioane de diferite tipuri: avioane de vânătoare, bombardiere, avioane de observaţie-recunoaştere, de comandament, legătură, şcoală (dintre care o treime de vânătoare).

Pe durata conflictului, am contabilizat la sol 325 bombardiere americane şi engleze doborâte (marea majoritate americane), precum şi 65 avioane de vânătoare, şi aceasta exclusiv în regiunea Bucureşti şi zona petroliferă Ploieşti (aceste cifre au fost stabilite cu ocazia ridicării epavelor acestor avioane în vederea reciclării în circuitul industrial a componentelor lor feroase şi neferoase).

Trebuie menţionat că această hecatombă a fost realizată nu numai datorită unităţilor de vânătoare româneşti înzestrate cu IAR 80 şi IAR 81, dar, de asemenea, datorită unităţilor române şi germane dotate cu Messerschmitt 109G şi 110, fără să uităm, bineînţeles, unităţile de apărare antiaeriană.

Mă simt obligat să amintesc, în plus cei circa 1.400 de aviatori inamici, căzuţi eroic în timpul luptelor deasupra teritoriului României şi cei 1.590 de prizonieri (aviatori americani, englezi, canadieni) care, cu concursul meu, au fost eliberaţi şi trimişi la Foggia, în Italia, după armistiţiul de la 23 august 1944, înainte de intrarea trupelor sovietice în Bucureşti.

În sfârşit, nu pot uita acei eroi, acei 51 de piloţi, acei 51 de români, aparţinând unităţilor comandate de mine, care au căzut în aceste lupte.
Continue reading

Inselatoria secolului XX (48)

 

ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX (48)

ARTHUR ROBERT BUTZ

Episodul anterior

 

SUPLIMENT C (1)

REFLECŢII PE MARINEA CĂRŢII LUI J. C. PRESSAC

RĂSPUNS LA O CRITICĂ IMPORTANTĂ

A REVIZIONISMULUI HOLOCAUSTULUI

Comunicare prezentată în octombrie 1992, în cadrul celei de a

XI-a Conferinţe a Institute for Historical Review

 

O critică în plus. De ce?

 

Publicată în 1989, cartea lui Jean-Claude Pressac, Auschwitz: Technique and Operation of the Chambers, a fost examinată amănunţit în Journal of Historical Review1 şi în alte publicaţii. Principala şi aproape unica ţintă a lui Pressac este Robert Faurisson, a cărui critică va rămâne probabil analiza definitivă. De aceea, comunicarea mea nu va fi o critică foarte amănunţită a cărţii lui Pressac. Doresc numai să adaug câteva reacţii personale la ceea ce s-a spus şi s-a scris. Voi insista asupra unui punct observat mai demult, în legătură cu care lucrarea lui Pressac furnizează un excelent exemplu. „Holocaustul“ este o astfel de gigantică şmecherie şi înşelătorie încât constituie o sursă de inepuizabile absurdităţi. Este suficient să îl studiem dintr-un punct de vedere uşor diferit de idolatria oficială, pentru a vedea cum absurdităţile ţâşnesc la tot pasul. De asemenea, îl putem contempla din acelaşi punct de vedere, după ce am lăsat să treacă un anumit timp. Rezultatul este identic.

De altfel, întrucât Pressac a formulat unele comentarii pe marginea cărţii mele, cred că se cuvine să îi răspund.
Continue reading

„Tidal Wave“ – Ploiesti

 

 

„TIDAL WAVE“ – PLOIEŞTI

Cea mai costisitoare operaţiune de bombardament aerian

 

Tommy Bărbulescu, New Jersey, U.S.A.

Nu demult, citeam într-un blog că asaltul american împotriva României, în cel de-Al Doilea Război Mondial, a început în 1944 prin bombardamentul aerian de la 4 aprilie deasupra Bucureştilor. Un istoric amator se precipitase. Adevărat este că primul raid aerian american la Ploieşti a fost executat în iunie 1942. Când, la 5 iunie 1942, Statele Unite declarau război României şi Ungariei ocupate de nazişti, decizia de a ataca Ploieşti a fost luată imediat. 12 bombardiere B-24 au executat un raid la mare altitudine deasupra oraşului, la 12 iunie 1942. A fost primul raid de bombardament american împotriva unui obiectiv european. Pagubele susţinute de rafinării au fost minimale şi toate cele 12 bombardiere au aterizat fără avarii la înapoiere; şase în Irak, două în Siria şi patru în Turcia, unde echipajele au fost internate.
Continue reading

Inselatoria secolului XX (47)

 

ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX (47)

ARTHUR ROBERT BUTZ

Episodul anterior

 

SUPLIMENT B (2)

Context şi perspectivă

 

Din punct de vedere revizionist, interesul actual cu privire la detalii este, întrucâtva, de dorit. El este, de asemenea, necesar, întrucât aşa au decis autorii şi partizanii înşelătoriei, din motivele lor, care nu sunt decât ale lor. Ei au decis ca în orice manifestaţie publică ce vrea să pară o dezbatere (conferinţe, simpozioane, emisiuni televizate etc.), accentul să se pună, invariabil, numai pe detalii. S-a stabilit, astfel, o curioasă antantă între cele două tabere, una însă care nu este decât de suprafaţă. Revizionismul istoric trebuie să evite să se concentreze, oricum, asupra detaliilor. Lucrul acesta se vede bine când apărătorii legendei adoptă această tactică pentru că ea le-a permis să substituie adevăratei chestiuni altele mai comode. Partizanii înşelătoriei se aranjează pentru a-şi face auditoriul să piardă sensul şi perspectiva contextului. Cele spuse de Stangl lui Gitta Sereny sunt de neînţeles dacă le rupem din contextul lor.

Contextul respectiv este că nefericitul Stangl trăise treizeci de ani într-o Germanie cu un sistem politic impus de învingătorii străini, autorii şi vinovaţii lansării şi instalării făcăturii exterminaţioniste. Bineînţeles, ni se replică în permanenţă că lipsa dovezilor istorice privind „exterminarea jidanilor“ este cauzată de caracterul ultrasecret al politicii germane, fără să se spună nimic despre miile de tone de documente germane confiscate de învingători şi transportate la Moscova, Paris, Londra şi, mai ales, Washington, unde, în general, sunt ţinute la secret. Argumentul lipsei de documente nu este uşor de dărâmat dacă nu îndrăznim să facem apel la contextul istoric, arătând că lipsa de documente este determinată de către învingătorilor, care le-au confiscat şi ascuns/distrus pentru a ne băga pe gât înşelătoria lor. În consecinţă, trebuie să înţelegem că nu se poate merge la infinit pe strategia accentului pe detalii reale sau fictive, cazul majorităţii mărturiilor. Cu o astfel de strategie, revizionismul istoric riscă să piardă bătălii după bătălii, ba chiar războiul. Oricare ar fi detaliile în faţa cărora ne putem găsi, contextul istoric nu trebuie niciodată pierdut din vedere. De altfel, după cum vom vedea, contextul istoric indică negreşit şi perspectiva istorică.
Continue reading

Alba-neagra la nivel european

 

 

ALBA-NEAGRA LA NIVEL EUROPEAN

 

Supunem atenţiei cititorilor români două articole publicate, alăturat, în aceeaşi pagină, în prestigiosul International Herald Tribune, din 21 martie 2014.

 

 

A. Evreii sefarzi nerăbdători să devină cetăţeni spanioli

 

RICK GLADSTONE

 

Ministrul spaniol al Justiţiei a susţinut că guvernul spaniol a fost sufocat cu mii de întrebări referitoare la proiectul de lege pe care l-a aprobat luna trecută şi care urma să acorde dublă cetăţenie descendenţilor evreilor sefarzi alungaţi acum mai bine de 500 de ani din Spania.

Ministrul Alberto Ruiz-Gallardón, care consideră că această măsură este cea mai importantă realizare a sa, a menţionat, într-un interviu dat miercuri (18 martie a.c. – n.n., V.I.Z.) ziarului New York Times, că anticipează că mai mult de 150.000 de persoane, din diaspora evreiască sefardă, vor solicita cetăţenie spaniolă în virtutea acestei măsuri, menite să îndrepte ceea ce guvernul a considerat ca fiind o gravă eroare. Se aşteaptă ca propunerea să primească susţinerea unanimă a Parlamentului.

„Această lege constituie o reparaţie istorică – îmi permit s-o spun – a celei mai mari greşeli din istoria Spaniei“, a declarat d-l Gallardón. Se afla în vizită la New York la invitaţia grupurilor evreieşti pentru a explica legislaţia care a trezit un interes deosebit.
Continue reading

1 2 3 750

Archives